Sa ne furam singuri caciula! Din nou despre tintele de colectare-reciclare a deseurilor

Pai sa vedem:

– la deseuri din echipamente electrice, tintele de colectare sunt de 4 kg/cap de locuitor. Atat. Orice defalcare sau responsabilizare individuala – in baza careia se pot da amenzi – lipseste. De 7 ani (!) de cand exista obligativitatea europeana de 4 kg, Ministerul Mediului nu a reusit sa stabileasca cat din cele 4 kg sunt frigidere, cat sunt becuri, masini de spalat, etc. In concluzie, nu are pe cine amenda si, deci, nimanui nu-i pasa decat declarativ.

– la baterii exista tinte, exprimate procentual din cat pune fiecare brand pe piata. Atata ca, in cazul asta, Ministerul Mediului – in intelepciunea sa incontestabila – a hotarat ca neindeplinirea tintelor se pedepseste cu … obligativitatea producatorului de-a se afilia intr-o asociatie colectiva de profil. Deci…tot nimic! Nu-mi fac tinta, nu-i nimic: intru intr-o asociatie colectiva care fie nu are tinte fie nu-i pasa de ele si la un moment dat, intr-un an doi, se inchide. Dar, pana una alta, am scapat de batai de cap (si costuri).

– uleiurile uzate au tinte, tot procentuale, insa nu exista reglementari care sa permita producatorilor sa formeze asociatii colective prin care sa construiasca un sistem de colectare national. Deci nici aici nu se intampla nimic, in fapt.

Toate normativele relevante le gasiti aici.

Dar noi „ne indreptam spre o societate a reciclarii”. Ar fi ironic, daca nu ar fi tragic.

Acest articol a fost publicat în autoritati, bani, legislatie, reciclare, Uncategorized, waste business și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.