Microjoburi.ro, o noua forma de finantare pentru ONG-uri

Acum doua zile am auzit de www.microjoburi.ro si ne-a dat idei :)…

La baza, platforma pleaca de la o idee simpla: eliminarea intermediarilor pentru mici tranzactii (de 50 RON) intre oameni care intra in legatura directa. E o platforma online unde cererea se intalneste direct cu oferta, dispar costurile administrative, ajungi la ce vrei  cand vrei (daca este disponibil). O micro-piata pentru…orice.

Pai atunci, cum ar fi ca si ONG-urile sa se foloseasca de ea pentru a se finanta? Vreau sa plantez un pom, il rog pe un sponsor sa-mi acorde o finantare de 50 RON din care sa cumpar puiet (si un sandwich pentru voluntarul care manuieste harletul). Sau pentru 10 martisoare facute de copiii dintr-un centru de plasament, sau pentru o piesa de teatru sau pentru…orice am vrea (amdandoi) sa facem un parteneriat.

E simplu: iti faci un cont pe www.microjoburi.ro, postezi ce produs sau serviciu oferi, il promovezi prin Facebook (sau email) si apoi iti convingi partenerii (traditionali sau proaspat identificati) sa il „finanteze”. Vei primi pe email confirmarea tranzactiei.

Noi avem de-acum un cont, oferim prezentari despre gestionarea corespunzatoare a deseurilor. Iata-l aici!

 Speram sa va fie si voua utila platforma. Dupa cum spune Laur Matache (fondatorul): „Daca gasesc suma potrivita pentru care romanul ar misca un deget sa faca ceva, atunci este foarte posibil sa prinda”.

Succes!

Energie din deseuri

Am tot vorbit despre reciclare, am tot vorbit despre reduce-reuse-recycle… Azi, insa, le-a venit randul deseurilor cele mai „sarace” (dar totusi nu chiar atat de sarace incat sa ajunga intr-o groapa de gunoi). Azi vorbim despre deseurile care se ard (sau „incinereaza”, ca sa fim fitzosi) si dau, in schimb, energie termica. In unele cazuri energia termica se transforma (prin turbine cu aburi)  in energie electrica. Dar sa le luam pe rand.

In engleza (ca de-acolo rasare soarele, nu?) i se zice waste-to-energy. M-as abtine sa traduc, suna ciudat. Pe scurt, selectam deseurile, le pastram pe cele cu putere calorica, ele se ard intr-o camera de ardere si incalzesc o cantitate impresionanta de apa. Da, impresionanta, pentru ca astfel de instalatii sunt rentabile doar daca functioneaza la scara mare. Apoi  apa se transforma in aburi, invarte niste turbine care antreneaza un generator (cam ca si in cazul hidro-energiei), el face curent si voila…se face lumina’n sat! Eh, in oras, ca o astfel de uzina functioneaza la capacitati mari, cum ziceam.

Am gasit un filmuletz pe youtube, care spune povestea mult mai bine. Chiar e bine facut, are doar 5 minute si il puteti urmati aici: How a waste-to-energy plant works. Multumim inginerilor povestitori (si youtuberi) de la Engineering Timelines!

Daca nu vrem (sau nu ne tin balamalele) sa o convertim in energie electrica, o putem distribui mai departe ca apa calda menajera. Asta incearca sa faca cei de la Usitall, o firma suedeza care incearca sa faca ceva concret in Romania, dupa 4 ani de tatonari. Am aflat asta dintr-un articol Mediafax. Se vorbeste de sute de milioane de euro, care isi taie drumul cu maceta prin jungla reglementarilor (si a infrastructurii) din Romania.

Poza alaturata este a instalatiei de waste to energy din Spittelau, care alimenteaza cu apa calda un district din Viena. De pe Wikipedia.

Pana una alta, sa aruncam cu voiosie in continuare la groapa 7.3 milioane tone de deseuri pe an, zic! Cica e mai ieftin! Si sa ne jucam cu gigacaloria din carbuni. Care cica se scumpeste!

Ecologia se intampla de la sine

Stim ca toate miscarile ecologiste cheama la actiune. „Fa asta! Nu fa asta! Redu, reutilizeaza, recicleaza!”. Suna cunoscut, nu? Da, este si ceea ce preferam noi sa spunem de fiecare data. Insa acum o sa incercam sa … sarim la concluzii (sic!).

In ritmul actual, omenirea consuma cu 50% mai mult decat poate planeta oferi. Pana in 2030, o sa ajungem la 2 planete pe an!  Iar asta este pur si simplu imposibil, aritmetic. Vrand-nevrand, o sa ne oprim. Ecologia „vine peste noi”!

In limbajul zilnic asta inseamna: cam tot ceea ce consumam devine mai rar, mai pretios si, deci, mai scump. V-ati uitat la pretul combustibilului, de exemplu? Ce ziceti, este capabil sa influenteze popularizarea biciclitului? Societatile cele mai avansate economic (SUA, Japonia, Europa, China) consuma cel mai mult, asadar aici se resimt cele mai mari crize si, ca raspuns, cele mai rapide masuri de reducere a consumului sau de reorientare a lui catre resurse regenerabile. Chiar daca nu este ceea ce in mod standard se numeste „resursa regenerabila”, reciclarea este in mod clar un raspuns imediat  la aceste provocari. Dincolo de moda si status, reciclarea este o necesitate.

Asadar, oricat de cinic ar suna, nu depinde de noi. Cu sau fara voia noastra, vom „reduce” reutiliza, recicla”! E doar o chestiune de timp. Si, daca tot se va intampla, de ce sa nu incepem de acum, treptat, pentru o tranzitie mai usoara?  Este mai putin traumatizant decat peste noapte, cu costuri mai mari (eventual si amplificate de niste amenzi). Deci, hai sa incepem!