Sa lamurim cum e cu tintele de reciclare a electronicelor

Recent, am avut o discutie de genul:

„- Producatorii de electrice si electronice nu au tinte de reciclare in Romania!
– Ba au!
– Ba n-au!
– Ba au, ca este in lege (NB: HG 1037/2010).
– Ba este pe naiba, ca HG-ul o lasa in aer!
Ba nu, ba da, ba nu, ba da”

 

Pai sa o lamurim, zic (normele respective le gasiti aici):

HG 1037/02.11.2010 zice la art. 5.13 si 5.14 ca producatorii de echipamente trebuie sa colecteze si recicleze o cantitate de deseuri electrice care se va calcula conform unui alt ordin, care va fi emis in 90 de zile. Deci….nimic, deocamdata!

Ordinul de ministru repectiv (OM 2264/14.09.2011; da, stiu, nu-s 90 de zile, sunt vreo 300, dar astea sunt detalii in Romania…) zice, dup-aia, ca tintele se calculeaza dupa formula:

4 Kg/cap de locuitor X nr de locuitori (adica vreo 80-84 mii tone)
—————————————————————————————–      ….. (si se exprima procentual)
media vanzarilor de echipamente in ultimii doi ani (in tone)
 

Conform articolului 2.3 (tot din OM 2264), ANPM publica pana la data de 15 mai a fiecarui an cuantumul tintei de colectare. E logic, pentru ca ANPM este singura entitate care, prin „Registrul Producatorilor”, tine evidenta vanzarilor de echipamente (in teminologia specifica „puse pe piata”).

Problema este ca ANPM nu a publicat NICIODATA  tintele de colectare. Asadar, de facto, producatorii de echipamente electrice si electronice nu au si nu au avut niciodata tinte de colectare.

QED. Hai sa ne mai „aburim” un pic!

Deseuri periculoase! Stiti despre ce vorbim?

In general, cand auzim de deseuri periculoase, gandul ne duce la deseuri radioactive, proiectile neexplodate, containere cu mercur si alte asemenea grozavii de care am vazut in filme sau poate am mai vazut cate o stire (la ora 5)…

In realitate, insa, deseurile periculoase sunt mai aproape de noi decat va imaginati. Unele le folosim zilnic: bateriile – care contin diversi electroliti, frigiderele – care contin agenti de racire pe baza de freon, becurile economice – care contin metale grele si mercur. Concentratiile substantelor nocive ale fiecaruia sunt, in general, mici. Din fericire.

Insa ele sunt peste tot. Iata si alte exemple de deseuri periculoase care ne inconjoara si de unde vin ele:

Din baruri, restaurante, hoteluri: uleiuri arse sau alterate, ape uzate (contaminate cu detergenti, dezinfectanti, etc), materiale rezultate din renovari (vopsele, lacuri, solventi, etc).

De la laboratoare, saloane, clinici, spitale, farmaciideşeuri infecţioase, tăietoare–înţepătoare, contaminate, reactivi pt analize si solventi, substante pt activitati foto (revelatoare, fixator, filme), dezinfectanti, medicamente si substante de laborator, produse expirate.

Household Hazardous

De la spalatorii chimice si auto: uleiuri uzate, dezinfectanti, detergenti, filtre de ulei, substante de lustruire, lichid de parbriz, lichid de frana, antigel.

De la benzinarii si statii de reincarcare: uleiuri, lichide auto diverse, reziduuri petroliere, combustibili, ape uzate.

Tipografii, ateliere de productie publicitara, ateliere foto: cerneluri, soluţii de spalare, ambalaje contaminate, lavete imbibate, revelator, fixator, ambalajele lor.

Deseuri din agricultura: ingrasaminte chimice, substante anti-daunatori (pesticide, ierbicide, raticide), ambalaje ale lor.

Deseuri din productie industriala: uleiuri si grasimi industriale, deseuri petroliere, ape uzate si namoluri, diversi reactivi chimici, reziduuri galvanice, aditivi, lacuri si vopsele, materiale izolatoare imbibate cu diverse substante, condensatoare cu PCB (poli-clor-bifenili), aditivi, coloranti, arome, ambalajele tuturor acestor substante.

Lista e lunga si poate continua.  Aaa, si ca sa intelegeti de ce este relevant: TOATE deseurile de mai sus genereaza  probleme de sanatate, malformatii, intoxicatii. Ce-ar fi sa nu mai fim indiferenti?

Si nu uitati: Garda Nationala de Mediu poate fi sesizata si online, in 30 de secunde, pe http://www.gnm.ro/sitenou/sugesti_prim.php.

Despre interzicerea interzicerii…la pungile de plastic

Azi am aflat despre o metoda alternativa de-a rezolva problema pungilor de plastic. Da, stiti voi, chestiile alea care cresc pe campiile Romaniei si pe malurile apelor. Si ce frumos zboara ele cand bate vantul….

- Photo: Carlos Avila Gonzalez / SFRevenind, iata ca Adunarea Generala a statului Ilinois, a decis (in 29 iunie 2012), sa oblige producatorii de pungi sa se inregistreze la agentia lor de protectia mediului (inregistrare care costa 500 $ pe an) si sa-si inscrie datele pe toate pungile vandute. Altfel, nu au voie sa vanda.

 

Pentru inregistrare, ei trebuie si sa depuna un plan de reciclare a pungilor, plan care sa asigure reciclarea a 12% din pungile vandute (totul calculat pe an calendaristic), cu perspectiva de-a creste la 20% pana in 2020. Daca nu-si fac „planul” li se retrage licenta de vanzare si… go home!

In schimb, se interzice oraselor sub 2 mil locuitori sa impuna orice fel de taxe la vanzarea pungilor de plastic (in Romania, taxa este de 0.2 lei/punga).  Pana in acest moment, orase ca Los Angeles, Seattle, San Francisco, Austin au pus in practica „taxa pe punga”, care se incaseaza de la cumparator la fiecare punga vanduta. 5 sau 10 centi.

Metoda asta seamana bine cu ceea ce se face acum, in Romania, pentru deseurile din echipamente electrice: te las sa le vinzi, dar te oblig sa le reciclezi cand se strica. Este, insa, o deosebire: la americani, legea se respecta! Iar raportarile se controleaza anti-frauda!