Colectarea separată – cum poate fi implementată cu succes?

Localitatea cu cea mare rată de colectare separată din România este comuna Sălacea (3000 locuitori) din jud. Bihor. Dacă în anul 2017, ratele de colectare și reciclare a deșeurilor erau sub 1%, în prezent rata de colectare separată este de 75%. O performanță posibilă prin implementarea, începând cu anul 2018, a strategiei „Zero Waste pentru Comunități” după un model italian, care presupune colectarea separată din ușă în ușă, pe 5 tipuri de deșeuri.

Dealtfel, Sălacea este singura comunitate din România care și-a îndeplinit țintele de reducere a cantității de deșeuri depozitate la gropile de gunoi prevăzute în toate planurile de după aderarea la UE, ținte care dacă nu vor fi atinse până la sfârșitul anului de toate localitățile din țară, ne vor aduce infringement în acest domeniu, dar și amenzi de 200.000 euro pe zi (Zero_Waste_România).

O altă comună din jud. Bihor – Cociuba Mare (1250 familii) a introdus în 2019 colectarea_separată pe 5 fracții, cu rezultate remarcabile: în numai 1 an, cantitatea de deșeuri menajere a scăzut de 3 ori, comuna își atinge țintele de reciclare și nu plătește penalități.

Am dat 2 exemple de bună practică în colectarea separată din localități mai mici ale României, dar ar fi util să ne inspirăm și din modele din orașe europene.

Conform unui studiu despre sistemele de colectare_separată_din_capitalele_UE, capitala slovenă Ljubljana, cu peste 280.000 locuitori, a fost de 10 ori printre primii 3 top performeri la colectare separată, ceea ce s-a reflectat în nivelul foarte bun al ratei reciclării (cca. 50%). ”Ingredientul” cheie al acestei performanțe a fost introducerea colectării separate din ușă în ușă, în special a deșeurilor biodegradabile (de la bucătărie și din grădină), care au avut cea mai mare contribuție la creșterea imediată a ratelor de reciclare.

Ljubliana a fost declarată Capitala_Verde_a_Europei_în_2016.

***

Cum am putea sintetiza succesul unei bune colectări separate a deșeurilor?

Cel puțin prin câteva soluții care pot fi ușor aplicate de autoritățile locale și de cetățeni, prin bunăvoință și deschiderea spre o colaborare eficientă între primărie, operatorul de salubritate și poliția locală.

Ca primărie: stabilește cadrul și condițiile colectării separate locale (infrastructura), aplică legea și arată cetățenilor cum trebuie să facă (prin ghiduri, pliante și multe întâlniri de informare a cetățenilor).

Ca cetățean:

  • Caută exemple de bune practici din care să te inspiri
  • Începe și colectează separat deșeurile, chiar dacă în orașul sau sectorul tău salubristul colectează aceste deșeuri ”la grămadă” (când vom deveni o masa critică de cetățeni care le colectează separat, salubristul va putea prelua fracțiile în zile diferite – ex. luni hârtia, marți plasticul etc.)
  • Nu aștepta până înveți foarte bine cum să colectezi separat deșeurile: un milion de cetățeni care colectează separat imperfect au un impact pozitiv mult mai mare decât 100 cetățeni care fac asta la perfecțiune!

(va urma)

Colectarea separată a deșeurilor – de ce e importantă?

Primele semnale că deșeurile constituie o problemă pentru omenire au apărut în anii 1970. Metodele de tratare prin depozitare sau incinerare s-au dovedit nesatisfăcătoare, astfel că reciclarea materialelor care pot fi recuperate din deșeuri a devenit un subiect tot mai prezent pe agendele organismelor internaționale. Primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datează din anul 1975, iar la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial.

Însă pentru a asigura un proces de reciclare eficient, este necesară o gestionare corespunzătoare a deșeurilor municipale, în primul rând prin colectarea separată la sursă, proces care scurtează timpul de sortare și tratare a deșeurilor și economisește bani publici.

În România, responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale revine administrațiilor publice locale. Acestea, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator autorizat,  trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.

De ce e important să facem colectare separată?

În primul rând, e important ca activitatea de colectare a deșeurilor să se facă pe bază de contract de salubrizare încheiat cu cetățenii și cu persoanele juridice. Chiar și în anul 2020, în România există localități în care salubrizarea nu este asigurată sau localități unde doar o parte din beneficiarii de salubrizare au contract. În lipsa unui contract, pentru cetățeni nu va exista nici motivația, nici coerciția de a colecta separat deșeurile, acestea urmând să ajungă, aproape întotdeauna, la groapa de gunoi, în apele râurilor sau abandonate pe câmp. Cu alte cuvinte, din start este exclusă premisa colectării separate pentru cei care nu au contract de salubritate.

Gradul mediu de salubrizare în România este  de 88,12% (INSSE și ANPM), în creștere în perioada 2013-2017, cu valori mai bune în mediul urban (96%) față de mediul rural (79%).

Un al 2-lea aspect este cel al calității deșeurilor colectate separat. Cum spuneam și în articolul anterior pe această temă, calitatea necorespunzătoare a deșeurilor colectate separat din România îi determină pe reciclatori să importe deșeuri reciclabile, în timp ce cea mai mare parte a deșeurilor reciclabile generate de români zac în gropile de gunoi, poluând mediul.

Și, în al 3-lea rând, să nu uităm că deșeurile constituie o importantă resursă financiară pentru bugetele primăriilor. Deșeurile colectate separat și sortate sunt apoi valorificate prin reciclare și compostare, sumele obținute din valorificare putând ajunge până la 1500 de lei pe tonă. Aceste sume intră în bugetul autorităților locale sub formă de venituri, contribuind, alături de taxele de salubritate încasate de la cetățeni și companii, la susținerea sistemului de colectare separată. Dacă aceste deșeuri nu se reciclează ci sunt trimise la groapa de gunoi, în loc să genereze venituri, generează cheltuieli (80 lei/tonă taxă de depozitare).

Exemplu de bună practică:

În orașul Târgu_Lăpuș, cu cca. 12.000 locuitori, rata colectării separate la sursă a avut o evoluție foarte bună încă de la implementare: 10% în 2010, 58,54% în 2013, iar în prezent peste 60%. Deșeurile sunt colectate pe 6 fracții: hârtie/carton, sticlă, metal, plastic, biodegradabile și „alte deșeuri” (solide, voluminoase sau haine).

Colectarea separată a adus beneficii financiare importante administrației locale:   „În loc să plătim 4.500 de lei pe zi, pentru transport și depozitare, acum plătim numai un transport pe lună”, declara primarul Mitru Leșe într-un articol din 2018.

Comparând ratele de colectare separată și reciclare ale orașelor Târgu Lăpuș (60%) și București (8%), ne putem imagina ce sume importante pierde Bucureștiul trimițând la gropile de gunoi, deja neîncăpătoare, resurse valoroase.

Dacă unele primării au conștientizat că, introducând din timp colectarea separată a deșeurilor în localitățile lor vor putea să-și atingă mai ușor țintele de reciclare (Târgu Lăpuș din 2010, Sf. Gheorghe din 2009, Zalău din 2008), majoritatea primăriilor au amânat acest lucru până la ultimul termen stabilit de reglementările legale. Potrivit OUG 74/2018, din 1 iulie 2019, în România este obligatorie colectarea separată a deșeurilor pe 4 fracții: plastic/metal, hârtie/carton, sticlă, deșeuri reziduale/amestecate/menajere, iar din 1 ianuarie 2021 va fi obligatorie colectarea separată a biodeșeurilor (conform Legii 181/2020).

(va urma)

Colectarea separată a deșeurilor – un instrument insuficient folosit

În România se vorbește tot mai des despre colectarea separată a deșeurilor și de reciclare, atât în presa de specialitate și site-urile de profil, cât și în diverse grupuri și asociații de profesioniști sau, pur și simplu, la nivelul cetățenilor, reacția unanimă fiind de nemulțumire că țara noastră se află (din nou) pe unul din ultimele locuri din Europa la rata de reciclare a deșeurilor municipale, rată determinată, în primul rând, de colectarea separată necorespunzătoare a deșeurilor.

În ciuda acestor preocupări, România pare nu numai că nu progresează la acest capitol, ci dimpotrivă: potrivit Eurostat, rata de reciclare a deșeurilor municipale a scăzut la 11,1% (în 2018) față de 14% (în 2017).

Și, totuși, de ce nu reușim să ne îmbunătățim performanța la colectarea separată și reciclarea deșeurilor?

Atunci când ne referim la colectarea separată, cei mai mulți dintre noi ne gândim automat la obligația autorităților locale de a ne asigura infrastructura necesară, acesta fiind una din principalele obiecțiuni pentru care nu colectăm separat deșeurile (”noi am vrea, dar nu avem unde”). Sau, dacă infrastructura există, atunci compania de salubritate le amestecă la ridicare (”degeaba le colectez eu separat, că ei le amestecă”). Și, nu în ultimul rând sunt invocați vecinii, care par a fi principalii vinovați pentru colectarea necorespunzătoare din bloc sau cartier (”ce folos că eu colectez corect deșeurile mele, dacă vecinii nu fac la fel?”).

Dacă toată lumea vrea să colecteze separat deșeurile și să contribuie la îmbunătățirea indicatorilor României (rata colectării separate, rata reciclării deșeurilor), iar acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că facem ceva greșit pe parcursul acestui proces. Pentru a afla unde greșim, ar fi util să înțelegem tot procesul, încă de la primii pași, adică de la colectarea separată la sursă (acasă sau la serviciu).

Ce este colectarea separată la sursă a deșeurilor și de ce este ea importantă?

Potrivit Legii privind regimul deșeurilor nr. 211/2011, prin colectare (deșeuri) se înțelege:

”Colectare – strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de tratare;

Colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita valorificarea sau tratarea specifică a acestora.”

Colectarea separată la sursă a diferitelor tipuri de deșeuri este primul pas spre un proces de reciclare de calitate. O colectare separată efectuată corect previne contaminarea mediului înconjurător cu substanțe periculoase și asigură un grad mai ridicat de utilizare a materialelor din care sunt compuse deșeurile, prin reciclare. În plus, eficientizează activitatea stațiilor de sortare la care ajung deșeurilor noastre și generează un randament mai bun în procesul de reciclare (prin calitatea mai bună a ”materiilor prime” care ajung la reciclatori, adică a deșeurilor noastre colectate separat în mod corect). Și, un aspect deloc de ignorat: în condițiile unor deșeuri colectate separat incorect, reciclatorii din România sunt nevoiți să apeleze la importul_de_deșeuri_reciclabile pentru a-și asigura cantitatea necesară funcționării capacităților de producție (reciclare).

”Colectare selectivă” sau  ”Colectare separată”?

Un amănunt aparent nesemnificativ este expresia pe care o folosim cu toții privind colectarea deșeurilor. Cu toții am auzit ambele variante, dar care este cea corectă? Potrivit DEXonline.ro:

”SELECTÍV, -Ă, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între mai multe elemente de același fel. 2. Care se efectuează prin selecție, care se bazează pe selecție. – Din fr. sélectif.

SEPARÁT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții; deosebit; care a fost despărțit sau izolat dintr-un complex.”

În reglementările legale mai vechi și chiar în unele materiale din literatura de specialitate din anii anteriori găsim exprimarea ”colectare selectivă”, preluată și folosită în prezent de marea majoritate a cetățenilor. Însă termenul care corespunde cel mai bine acțiunii de separare pe tipuri de deșeuri, astfel încât acestea să poată fi direcționate pe fluxuri diferite de transport, tratare, reciclare/valorificare, este cel de ”colectare separată”. Dealtfel, și în actele normative mai recente de la nivel european și din România regăsim această exprimare.

Colectarea separată în țările membre UE

La nivel european, țara cu cea mai bună rată de reciclare a deșeurilor municipale este Germania (cu 67%, conform Eurostat 2018), dar și alte state au performanțe foarte bune (Slovenia, Austria, Olanda), cu rate de reciclare peste 55%. Succesul acestor țări se bazează în primul rând pe funcționarea sistemului de colectare separată la sursă a deșeurilor. Dacă până în prezent acest sistem viza o gamă relativ restrânsă de deșeuri (hârtie, plastic, sticlă, metal și uleiuri uzate), printr-o serie de noi reglementări legale ce vor fi introduse în perioada imediat următoare la nivel european, și alte noi categorii de deșeuri vor intra sub incidența obligativității de a fi colectate separat (textilele, materialele periculoase și deșeurile organice).

Aceste modificări survin ca urmare a faptului că în anul 2018 statele membre și instituțiile UE au convenit asupra unui set cuprinzător de legi care vizează prevenirea generării deșeurilor în gospodării și stimularea reciclării. Noile legi sunt în consonanță cu patru directive ale UE, respectiv:

Directiva_cadru_2008_98_EC_privind_deșeurile

Directiva_1999_31_EC_privind_depozitarea_deșeurilor

Directiva_UE_2018_852_modif._Dir._amb._și_deșeurile_de_ambalaje_94_62_EC

Directiva_UE_2019_904_privind_utilizarea_plasticului_de_unică_folosință.

Statele membre UE au avut termen până în luna iulie 2020 să transpună aceste noi reglementări în legislația națională.

(va urma)

Foto: Pixabay