Colectarea separată la domiciliu – rezistența la schimbare și posibile soluții

Sursa foto: ReLondon

Sursa foto: ReLondon

Cu toții ne-am obișnuit să găsim diverse motive pentru amânarea adoptării unor noi obiceiuri, chiar dacă ele sunt impuse de acte normative. Preferăm, în schimb, să găsim argumente pentru a justifica dificultatea aplicării sau să identificăm pe altcineva care ar trebui să facă primul pas. Rezistența la schimbare este o caracteristică a omului, explicată de psihologi prin lipsa unei motivații reale sau teama de a ieși din zona de confort.

Ce legătură are rezistența la schimbare cu colectarea separată a deșeurilor? Simplu: legislația ne impune să nu mai aruncăm toate deșeurile într-un singur coș (o singură fracție = deșeul menajer), ci pe 2, 4 sau chiar 5 fracții, colectarea separată fiind condiția de bază pentru a ne atinge țintele de reciclare asumate ca țară  la aderarea la UE. Or, iată că au trecut destul de mulți ani de la obligativitatea colectării separate a deșeurilor în companii (Legea 211/2011), în instituțiile de stat (Legea 132/2010) și la nivelul gospodăriilor populației (Legea 101/2006,  OUG 74/2018 și, mai nou, Legea 181/2020), iar țara noastră se află la un nivel extrem de redus al ratei reciclării (11,5% în 2019, potrivit Eurostat), românii aruncând majoritatea deșeurilor la gropile de gunoi (peste 70%). Prin asta, demonstrăm că opunem o mare rezistență la schimbare (alte țări reușind să se adapteze mult mai rapid la regulile colectării separate).

Ce putem face?

Putem să învățăm de la cei care au obținând rezultate rapide, prin măsuri adecvate (infrastructură și conștientizare) și, desigur, perseverență. Exemplul autorităților engleze aplicat unor blocuri de apartamente din cartierele Londrei poate fi o excelentă sursă de inspirație pentru cei care doresc cu adevărat implementarea colectării separate într-o comunitate – autorități locale, colectori/salubriști și cetățeni.

Resource London a realizat un material cu 12_studii_de_caz, pornind de la implementarea unui program de colectare separată la bloc, în care factori precum semnalistica cu impact emoțional, afișele pentru feedback-ul cetățenilor și pachetul pentru cetățeni (ghid reciclare, agendă, creion și un dispenser cu pungi reciclabile) au jucat un rol important, contribuind la creșterea ratei de colectare a deșeurilor reciclabile și la scăderea ratei de contaminare a acestora.

Principalele caracteristici ale programului sunt:

  • zone dedicate colectării separate a deșeurilor și containere curate și bine întreținute
  • o capacitate adecvată a containerelor dedicate reciclării (pornind de la o estimare de min. 60 l/gospodărie/săptămână), prevenind revărsarea deșeurilor în afara containerelor
  • un sistem de deschidere corespunzătoare a containerelor, suficient de mare ca să permită introducerea sacilor de deșeuri reciclabile, și sisteme de închidere adecvate
  • colectarea separată pe 6 fracții (hârtie, carton, sticlă, doze de aluminiu, sticle de plastic și materiale plastice rigide mixte)
  • semnalizare clară și vizibilă, cu etichete pe pubele și marcaje pe jos
  • amplasarea containerelor de reciclare într-o locație convenabilă pentru rezidenți
  • un pliant (ghid) anual de reciclare pentru rezidenți
  • afișe cu mesaje de reciclare amplasate într-un locație centrală (acolo unde este posibil)
  • informarea rezidenților despre ce ar trebui să facă cu deșeurile voluminoase.

Programul, derulat pe perioada a 2 ani, a implicat peste 1600 gospodării (apartamente) ale căror deșeuri au fost analizate, principalul rezultat fiind o creștere cu 26% a ratei reciclării și o scădere cu 24% a ratei de contaminare a deșeurilor reciclabile în numai 9 luni de la implementare.

Studiul (care poate fi descărcat de pe pagina Resource_London) oferă informații utile referitoare la feedback-ul cetățenilor (provocări, motivație) și privind modificarea ratelor de colectare și reciclare a deșeurilor, precum și a ratei de contaminare înainte și după aplicarea programului, având în vedere specificul fiecărui bloc arondat în program (categorii de vârstă, tip rezidenți – proprietari/chiriași, localizare și vechime imobil etc.).

Colectarea separată – cum poate fi implementată cu succes?

Localitatea cu cea mare rată de colectare separată din România este comuna Sălacea (3000 locuitori) din jud. Bihor. Dacă în anul 2017, ratele de colectare și reciclare a deșeurilor erau sub 1%, în prezent rata de colectare separată este de 75%. O performanță posibilă prin implementarea, începând cu anul 2018, a strategiei „Zero Waste pentru Comunități” după un model italian, care presupune colectarea separată din ușă în ușă, pe 5 tipuri de deșeuri.

Dealtfel, Sălacea este singura comunitate din România care și-a îndeplinit țintele de reducere a cantității de deșeuri depozitate la gropile de gunoi prevăzute în toate planurile de după aderarea la UE, ținte care dacă nu vor fi atinse până la sfârșitul anului de toate localitățile din țară, ne vor aduce infringement în acest domeniu, dar și amenzi de 200.000 euro pe zi (Zero_Waste_România).

O altă comună din jud. Bihor – Cociuba Mare (1250 familii) a introdus în 2019 colectarea_separată pe 5 fracții, cu rezultate remarcabile: în numai 1 an, cantitatea de deșeuri menajere a scăzut de 3 ori, comuna își atinge țintele de reciclare și nu plătește penalități.

Am dat 2 exemple de bună practică în colectarea separată din localități mai mici ale României, dar ar fi util să ne inspirăm și din modele din orașe europene.

Conform unui studiu despre sistemele de colectare_separată_din_capitalele_UE, capitala slovenă Ljubljana, cu peste 280.000 locuitori, a fost de 10 ori printre primii 3 top performeri la colectare separată, ceea ce s-a reflectat în nivelul foarte bun al ratei reciclării (cca. 50%). ”Ingredientul” cheie al acestei performanțe a fost introducerea colectării separate din ușă în ușă, în special a deșeurilor biodegradabile (de la bucătărie și din grădină), care au avut cea mai mare contribuție la creșterea imediată a ratelor de reciclare.

Ljubliana a fost declarată Capitala_Verde_a_Europei_în_2016.

***

Cum am putea sintetiza succesul unei bune colectări separate a deșeurilor?

Cel puțin prin câteva soluții care pot fi ușor aplicate de autoritățile locale și de cetățeni, prin bunăvoință și deschiderea spre o colaborare eficientă între primărie, operatorul de salubritate și poliția locală.

Ca primărie: stabilește cadrul și condițiile colectării separate locale (infrastructura), aplică legea și arată cetățenilor cum trebuie să facă (prin ghiduri, pliante și multe întâlniri de informare a cetățenilor).

Ca cetățean:

  • Caută exemple de bune practici din care să te inspiri
  • Începe și colectează separat deșeurile, chiar dacă în orașul sau sectorul tău salubristul colectează aceste deșeuri ”la grămadă” (când vom deveni o masa critică de cetățeni care le colectează separat, salubristul va putea prelua fracțiile în zile diferite – ex. luni hârtia, marți plasticul etc.)
  • Nu aștepta până înveți foarte bine cum să colectezi separat deșeurile: un milion de cetățeni care colectează separat imperfect au un impact pozitiv mult mai mare decât 100 cetățeni care fac asta la perfecțiune!

(va urma)

Colectarea separată a deșeurilor – de ce e importantă?

Primele semnale că deșeurile constituie o problemă pentru omenire au apărut în anii 1970. Metodele de tratare prin depozitare sau incinerare s-au dovedit nesatisfăcătoare, astfel că reciclarea materialelor care pot fi recuperate din deșeuri a devenit un subiect tot mai prezent pe agendele organismelor internaționale. Primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datează din anul 1975, iar la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial.

Însă pentru a asigura un proces de reciclare eficient, este necesară o gestionare corespunzătoare a deșeurilor municipale, în primul rând prin colectarea separată la sursă, proces care scurtează timpul de sortare și tratare a deșeurilor și economisește bani publici.

În România, responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale revine administrațiilor publice locale. Acestea, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator autorizat,  trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.

De ce e important să facem colectare separată?

În primul rând, e important ca activitatea de colectare a deșeurilor să se facă pe bază de contract de salubrizare încheiat cu cetățenii și cu persoanele juridice. Chiar și în anul 2020, în România există localități în care salubrizarea nu este asigurată sau localități unde doar o parte din beneficiarii de salubrizare au contract. În lipsa unui contract, pentru cetățeni nu va exista nici motivația, nici coerciția de a colecta separat deșeurile, acestea urmând să ajungă, aproape întotdeauna, la groapa de gunoi, în apele râurilor sau abandonate pe câmp. Cu alte cuvinte, din start este exclusă premisa colectării separate pentru cei care nu au contract de salubritate.

Gradul mediu de salubrizare în România este  de 88,12% (INSSE și ANPM), în creștere în perioada 2013-2017, cu valori mai bune în mediul urban (96%) față de mediul rural (79%).

Un al 2-lea aspect este cel al calității deșeurilor colectate separat. Cum spuneam și în articolul anterior pe această temă, calitatea necorespunzătoare a deșeurilor colectate separat din România îi determină pe reciclatori să importe deșeuri reciclabile, în timp ce cea mai mare parte a deșeurilor reciclabile generate de români zac în gropile de gunoi, poluând mediul.

Și, în al 3-lea rând, să nu uităm că deșeurile constituie o importantă resursă financiară pentru bugetele primăriilor. Deșeurile colectate separat și sortate sunt apoi valorificate prin reciclare și compostare, sumele obținute din valorificare putând ajunge până la 1500 de lei pe tonă. Aceste sume intră în bugetul autorităților locale sub formă de venituri, contribuind, alături de taxele de salubritate încasate de la cetățeni și companii, la susținerea sistemului de colectare separată. Dacă aceste deșeuri nu se reciclează ci sunt trimise la groapa de gunoi, în loc să genereze venituri, generează cheltuieli (80 lei/tonă taxă de depozitare).

Exemplu de bună practică:

În orașul Târgu_Lăpuș, cu cca. 12.000 locuitori, rata colectării separate la sursă a avut o evoluție foarte bună încă de la implementare: 10% în 2010, 58,54% în 2013, iar în prezent peste 60%. Deșeurile sunt colectate pe 6 fracții: hârtie/carton, sticlă, metal, plastic, biodegradabile și „alte deșeuri” (solide, voluminoase sau haine).

Colectarea separată a adus beneficii financiare importante administrației locale:   „În loc să plătim 4.500 de lei pe zi, pentru transport și depozitare, acum plătim numai un transport pe lună”, declara primarul Mitru Leșe într-un articol din 2018.

Comparând ratele de colectare separată și reciclare ale orașelor Târgu Lăpuș (60%) și București (8%), ne putem imagina ce sume importante pierde Bucureștiul trimițând la gropile de gunoi, deja neîncăpătoare, resurse valoroase.

Dacă unele primării au conștientizat că, introducând din timp colectarea separată a deșeurilor în localitățile lor vor putea să-și atingă mai ușor țintele de reciclare (Târgu Lăpuș din 2010, Sf. Gheorghe din 2009, Zalău din 2008), majoritatea primăriilor au amânat acest lucru până la ultimul termen stabilit de reglementările legale. Potrivit OUG 74/2018, din 1 iulie 2019, în România este obligatorie colectarea separată a deșeurilor pe 4 fracții: plastic/metal, hârtie/carton, sticlă, deșeuri reziduale/amestecate/menajere, iar din 1 ianuarie 2021 va fi obligatorie colectarea separată a biodeșeurilor (conform Legii 181/2020).

(va urma)