Comisia Europeana a publicat un ghid pentru armonizarea normelor privind plasticul de unică folosință

Sursa: ec. europa.eu

Comisia Europeană a publicat în data de 7 iunie 2021 un document-ghid„Orientările Comisiei privind produsele din plastic de unică folosință în conformitate cu Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (2021/C 216/01)”. Ghidul aduce o serie de clarificări legate de produsele de plastic de unică folosință (SUP) care se supun acestei Directive.

Pornind de la definițiile unor materiale din care sunt realizate produsele din plastic, precum și de la etapele și reacțiile prin care trec aceste materiale în procesul fabricației produselor din plastic sau care au în compoziție plastic, ghidul ajută la o mai bună înțelegere a criteriilor privind încadrarea unui produs în categoria SUP (single use plastics).

În ghid sunt exemplificate materiale și produse care intră sub incidența Directivei SUP în funcție de criterii cum ar fi metoda de extracție  („polimer natural” versus „substanță prezentă în natură”), tipul de polimerizare (polimerizare  care a avut loc în natură sau este rezultatul unui proces industrial care implică organisme vii), substanțele nemodificate chimic în procesul de producție etc.

Astfel, sunt menționate materialele a căror încadrare în SUP a generat neclarități sau interpretări, cum ar fi: celuloza și lignina extrase din lemn și amidonul de porumb obținut prin măcinare umedă, celuloza regenerată (în special sub formă de viscoză, lyocell și film celulozic) sau hârtia rezultată în urma procesului de fabricare a celulozei.

Un alt criteriu care a creat interpretări diferite (conținutul de plastic al unui produs de unică folosință) este clarificat: întrucât Directiva SUP nu prevede niciun prag minim pentru conținutul de plastic al unui produs de unică folosință, pentru încadrarea acestuia în definiția produsului din plastic de unică folosință trebuie aplicată o evaluare calitativă.

Sunt analizate, de asemenea, produsele de unică folosință realizate din mai multe straturi pe bază de hârtie și carton, cu sau fără înveliș din plastic, prezența acestui strat fiind elementul care face ca aceste produse să intre în domeniul de aplicare al directivei. Similar, cutiile de carton pentru băuturi compuse din hârtie, plastic și, în unele cazuri, aluminiu, sunt ambalaje compozite pentru băuturi, care sunt incluse în mod explicit în domeniul de aplicare al Directivei SUP.

Un criteriu important este durata de viață funcțională preconizată a produsului – dacă acesta este destinat și proiectat pentru a fi utilizat de mai multe ori înainte de eliminarea finală, fără să-și piardă funcționalitatea, capacitatea fizică sau calitatea, precum și dacă, de regulă, consumatorii îl consideră, îl percep și îl utilizează ca pe un produs reutilizabil.

Alte criterii menționate în ghid: posibilitatea de reumplere și caracterul reutilizabil al produsului.

Și în cazul recipientelor pentru alimente și a recipientelor pentru băuturi sunt analizate criteriile de încadrare în SUP (ex. dimensiune, volum, porții pentru o singură persoană) și indicatorii relevanți în acest sens. În cazul pachetelor și foliilor, chiar dacă directiva nu prevede criterii specifice, dar având în vedere obiectivul directivei de a preveni aruncarea articolelor din plastic de unică folosință ca deșeuri în mediul înconjurător (iar pachetele și foliile sunt printre obiectele cel mai des aruncate ca deșeuri), este oportun să se aplice o abordare consecventă cu cea aplicată în cazul recipientelor pentru băuturi (3 litri).

Ghidul oferă exemple ilustrative de dopuri și capace pentru recipientele și sticlele pentru băuturi din plastic de unică folosință, precum și de capace pentru pahare pentru băuturi din plastic de unică folosință și precizează dacă sunt considerate incluse sau excluse din domeniul de aplicare al directivei SUP.

În document sunt aduse, totodată, și clarificări legate de diferențierea între anumite categorii (conexe) de produse (ex. în unele cazuri, forma ambalajului poate cauza îndoieli dacă produsul este recipient pentru alimente sau recipient pentru băuturi sau chiar alt tip de ambalaj reglementat de directivă). Sunt exemplificate cazurile unor băuturi cum ar fi laptele sau alimente ca supele, iaurturile (cu excepția cazului în care acestea sunt de băut) și piureurile de fructe, dar și altor produse în formă lichidă. La fel, diferențierea între recipientele pentru alimente și pachetele și foliile ar trebui să se bazeze pe rigiditatea recipientului, sau diferențierea între farfurii și recipientele pentru alimente (servirea alimentului sau doar conținerea lui).

Alte categorii detaliate în ghid sunt: pungile de transport din plastic subțire, bețișoarele pentru urechi, baloanele și bețele care se atașează baloanelor, absorbantele, tampoanele igienice și aplicatoarele de tampoane, șervețelele umede.

**

Conform normelor UE din 2019 privind materialele plastice de unică folosință, până la data de 3 iulie a acestui an, statele membre trebuie să se asigure că anumite produse din plastic de unică folosință nu mai sunt introduse pe piața UE.

Acestea sunt produse pentru care există deja alternative pe piata, din diverse materiale: tacâmuri, bețisoare de bumbac, farfurii, paie, palete pentru cafea, bastoane pentru baloane, precum și unele produse din polistiren expandat (recipiente pentru alimente și băuturi) și toate produse din plastic oxo-degradabil.

Pentru alte produse din plastic, cum ar fi uneltele de pescuit, pungi de plastic de unică folosință, sticle, recipiente pentru băuturi și alimente pentru consum imediat, pachete și ambalaje, filtre pentru tutun, obiecte sanitare și șervețele umede, se aplică diferite măsuri. Acestea includ limitarea utilizării acestora, reducerea consumului și prevenirea aruncării la gunoi prin măsuri de etichetare, scheme extinse de responsabilitate a producătorului (principiul „poluatorul plătește ”), campanii de sensibilizare și măsuri de proiectare a produselor.

 ***

Ghidul aduce și clarificări legate de relația și modul de aplicare a Directivelor (UE) 2019/904 (SUP) și Directiva 94/62/CE (ambalaje): produsele din plastic de unică folosință reglementate de Directiva privind materialele plastice de unică folosință și care sunt considerate și ambalaje trebuie să respecte cerințele prevăzute de ambele directive. În cazul unui conflict între cele două directive, prevalează Directiva privind materialele plastice de unică folosință. Pe de altă parte, potrivit ghidului, produsele din plastic de unică folosință care nu constituie ambalaje fac obiectul cerințelor Directivei privind materialele plastice de unică folosință, chiar dacă pot avea funcționalități sau proprietăți similare cu cele ale ambalajului.

Includerea acestor articole în domeniul de aplicare a Directivei SUP previne și reduce impactul anumitor produse de consum cu circulație rapidă, fabricate în întregime sau parțial din plastic, care sunt susceptibile de a deveni deșeuri care prezintă riscuri în special pentru ecosistemele marine, biodiversitate și sănătatea umană. În acest fel se promovează tranziția către o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, care acordă prioritate produselor reutilizabile și sistemelor de reutilizare sustenabile și netoxice, mai degrabă decât produselor de unică folosință, având ca scop în primul rând reducerea cantității de deșeuri generate.

Totodată, transpunerea armonizată în legislația națională este importantă pentru buna funcționare a pieței europene în ceea ce privește produsele reglementate de aceste legi.

Depozitele de deșeuri – o problemă acută

Impactul de mediu datorat depozitelor de deșeuri menajere municipale este tratat cu o atenție specială, toate țările membre ale Uniunii Europene fiind în plin proces de implementare a Directivei_31/99/EC privind depozitarea deșeurilor în Uniunea Europeană.

Legislația națională, care transpune cerințele UE, acordă atenție managementului integrat al deșeurilor și măsurilor de control al depozitelor de deșeuri municipale, de la proiectare, operare, închidere și reabilitare.

În România, prin HG 349/2005, s-a stabilit obligativitatea închiderii depozitelor de deșeuri neconforme amplasate în arii urbane începând cu luna iulie 2009. Problema gestionării deșeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creșterii cantității și diversității acestora, precum și a impactului lor negativ, tot mai pronunțat, asupra mediului înconjurător.

În România, depozitarea rămâne principala opțiune de eliminare a deșeurilor municipale. Deși ponderea deșeurilor depozitate în totalul deșeurilor municipale generate a scăzut de-a lungul timpului, aceasta se menține la un nivel foarte ridicat (peste 70% în 2017, conform European_Environment_Agency, față de peste 99% în 2006). Însă fără măsuri urgente de deviere a deșeurilor care ajung la gropile de gunoi, nu vom putea atinge ținta de 10% până în anul 2035 stabilită pentru țările Uniunii Europene.

În plus, multe din depozitele de deșeuri municipale sunt neconforme și datează încă din anii 1970-1980.

Mai multe detalii găsiți în studiul_de_caz_privind_inchiderea_depozitului_de_deseuri_Medias .

Depozitele de deșeuri – pe scurt

Depozitele de deșeuri sunt locuri special amenajate pentru stocarea deșeurilor nereciclabile. Un depozit este definit ca orice loc pentru eliminarea finală a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran.

În funcție de deșeurile admise la depozitare, depozitele de deșeuri sunt împărțite în trei categorii conform HG 349/2005:
• depozite pentru deșeurile periculoase
• depozite pentru deșeurile nepericuloase
• depozite pentru deșeurile inerte (deșeuri care nu se descompun).

Proiectarea corectă a unui depozit de deșeuri se realizează în funcție de o serie de factori precum:
• cantitatea și natura deșeurilor ce urmează să fie depozitate
• caracteristicile amplasamentului
• posibilitatea de reabilitare și utilizare ulterioară a terenului

După ce cantitățile de deșeuri depozitate ating capacitatea depozitului, acesta trebuie închis, printr-o metodologie foarte bine definită.
Închiderea depozitelor de deșeuri are un rol foarte important pentru a proteja atât mediul înconjurător, cât și oamenii.

Foto: Pixabay