Sursa foto: EFdeN

Despre lipsa transpunerii directivelor am vorbit intr-un articol anterior. Acolo am mentionat ca  problema noastra principala nu este adoptarea legislatiei europene, ci implementarea ei.

Visul nostru este sa ne putem compara cu  tarile „vestice”, acolo unde Franta, de exemplu, poate sa adopte cele mai ambitioase tinte in legea „anti risipa” (2020) si roadmap-ul economiei circulare (2018), depasind aspiratiile directivelor UE.

Legea franceza isi propune sa accelereze schimbarea obiceiurilor de productie si consum, pentru a reduce risipa, a pastra resursele naturale si pentru conservarea mediul inconjurator. Este impartita in cinci capitole: eliminarea treptata a materialelor plastice de unica folosinta, furnizarea de informatii mai bune pentru cetateni, lupta impotriva deseurilor si solidaritate pentru reutilizare, actionand impotriva deteriorarii planificate si a unei productii mai bune. Contine aproximativ 50 de masuri care ar putea fi o sursa de inspiratie pentru orice stat membru, inclusiv Romania.

Economia circulara este masurata printr-o serie de indicatori, pe care ii gasim publicati anual pe site-ul Eurostat, impartiti in: productie si consum, managementul deseurilor, materii prime secundare, competitivitate si inovare. De subliniat este calitatea indoielnica a datelor raportata de Romania catre Eurostat, fapt ce afecteaza in mod direct situatia reala a indicatorilor. In tabelul de mai jos avem o comparatitie intre media UE 27 si Romania, pentru a avea o imagine de ansamblu a situatiei existente.

Indicatorii economiei circulare conform Eurostat

Sursa tabel: Eurostat

Pentru reducerea discrepantelor fata de media UE, Romania ar trebui sa foloseasca exemplele altor tari care au fost capabile sa inceapa tranzitia catre economia circulara prin masuri ferme, folosind legislatie si politici adecvate.

Dupa transpunerea legislatiei europene, Strategia de Economie Circulara, aflata acum in elaborare, are sansa sa nu ramana un alt document uitat pe un site al unui ONG, ci sa produca efecte, ca in Franta sau Irlanda, de exemplu. Acest lucru se poate intampla doar daca Guvernul este determinat sa faca aceasta tranzitie, instrumentele fiind deja in implementare in Europa.

Pana atunci, visul unei nopti de vara se termina, ne trezim la realitate pentru ca vine toamna si o noua lista de infringement-uri se lanseaza, un nou raport de mediu al Comisiei este publicat, iar Romania nu are nicio imbunatarire reala in domeniu.

Autor: Alexandra C. Ghenea

Puteti citi si:

România tot așteaptă tranziția către economia circulară … circularity pending, please refresh . . .

Sursa Foto: Parlamentul European

Economia circulara a devenit in ultimii ani „un trend” in numeroase conferinte nationale/locale, intalniri intre ministere si actorii din domeniul protectiei mediului si in general, in majoritatea evenimentelor care au ca tematica gestionarea deseurilor.

Din pacate, tot acest „entuziasm” privind economia circulara nu este sustinut si de o baza legislativa.

Desi au trecut 3 ani de cand a fost adoptat de Comisia Europeană, Pachetul privind Economia Circulară nu a fost transpus în legislația din România. Trei din cele patru directive ale pachetului de economie circulară: directiva privind deșeurile (Waste Fremework Directive – Directive (EU) 2018/851, Directiva 851_2018_de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deseurile ), directiva privind ambalajele (Packaging and Packaging Waste Directive – Directive (EU) 2018/852, Directiva UE 2018_852) și directiva referitoare la gropile de gunoi (Landfill Directive – Directive (EU) 2018/850, Directiva 850_2018_depozite deseuri), trebuiau transpuse în legislația națională până la 5 iulie 2020.

În  a doua parte a anului 2020, Ecoteca a scris un amplu raport,  No time to waste, la cererea Biroului European de Mediu care analizează acest subiect, oferind în același timp și bune practici legislative care să le ajute în acest proces.

Cele 3 directive impun ținte noi și ambițioase pe deșeuri statelor membre; în mod evident, se pune accent pe piramida deseurilor – prevenire, reducere, reutilizare, apoi reciclare. Cum Romania nu are niciun plan de acțiune aplicat pentru prevenirea generării, reducerea și reutilizarea deșeurilor (nicio acțiune din planul de prevenire din PNGD nu a fost implementată), amintim țintele referitoare la reciclare:

În plus, din 2023 se introduce obligativitatea colectării separate pentru bio-deșeuri, din 2025 colectarea separată a textilelor, până în 2030 depozitarea la groapă trebuie menținută sub 10% din totalul deșeurilor generate. Alte ținte și obligații se referă și la schemele EPR – Răspunderea Extinsă a Producătorilor.

Conform raportării oficiale, România a emis un singur act normativ pentru transpunerea parțială a directivelor, Ordonanța de urgență nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.  Țintele europene ambițioase impuse prin noul pachet legislativ nu și-au găsit un corespondent adecvat în legislația din țara noastră, fapt pentru care, luna trecută România a primit din partea Comisiei UE un nou avertisment.

Comisia UE a trimis României un aviz motivat pentru încălcarea legislației UE privind mediul, ca un avertisment final înainte de trimiterea către Curtea Europeană de Justiție pentru neactualizarea transpunerii Directivei revizuite privind depozitele de deșeuri, care impune acum restricții asupra deșeurilor care ar putea fi reciclate sau incinerate și limitează ponderea deșeurilor municipale care pot fi depozitate în depozite de deșeuri la 10% din total până în 2030. O altă problemă prezentată este că nu se stabilesc noi obiective în reciclarea deșeurilor municipale, conform cerințelor Directivei-cadru revizuite privind deșeurile iar Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje nu a fost transpusa integral.

Cea de-a patra Directivă a pachetului de Economie Circulară, privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – SUPD (Single-Use Plastics Directive – Directive (EU) 2019/904 on the reduction of the impact of certain plastic products on the environment, Directiva UE 2019_904_plastic_unică_folosință) a avut termen de transpunere 3 iulie 2021. Directiva stabilește ca obiective prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special asupra mediului acvatic, și asupra sănătății umane, precum și promovarea tranziției la o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, contribuind astfel la funcționarea eficientă a pieței interne.

Produsele din plastic de unică folosință care fac obiectul directivei sunt echipamentele de pescuit și primele cele mai întâlnite articole din plastic de unică folosință: filtre comercializate pentru a fi utilizate în combinație cu produse din tutun („mucuri de țigară”), sticlele pentru băuturi și capacele de sticle; bețișoarele pentru urechi, pachetele de chipsuri, șervețele umede, șervețele igienice, tacâmurile, paiele, bețișoarele pentru amestecat băuturi, paharele pentru băut, recipientele pentru alimente.  Pentru produsele care intră sub incidența Directivei 904/2019, sunt prevăzute măsuri adecvate, care privesc: reducerea consumului, restricții la introducerea pe piață, cerințe legate de produs, cerințe de marcare,  răspunderea extinsă a producătorilor, colectare separată și cerințe legate de produs, măsuri de sensibilizare și nu în ultimul rând, reducerea consumului.

Directiva  interzice introducerea pe piață a următoarelor produse din plastic de unică folosință:

• bețișoare de urechi, cu excepția cazului în care intră în domeniul de aplicare al Directivei 90/385/CEE a Consiliului sau al Directivei 93/42/CEE a Consiliului;
• tacâmuri (furculițe, cuțite, linguri, bețișoare chinezești), farfurii, paie și agitatoare pentru băuturi, bețe care se atașează baloanelor sau care sprijină baloanele
• recipiente pentru alimente, fabricate din polistiren expandat, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, utilizate pentru a conține produse alimentare, recipiente pentru băuturi/pahare.

România nu a luat măsurile necesare pentru a finaliza procesul în timp util, o altă țintă pentru transpunerea pachetului de economie circulară a fost ratată, deși Ministrul Mediului a anunțat in luna martie ca va lansa un calendar în baza căruia va adopta Directiva SUP în timp util.

Este important sa menționam faptul că Ministerul Mediului trebuie să adapteze Planul Național de Prevenire și Management al Deșeurilor la cerințele celor 4 Directive pentru a putea beneficia de noua rundă de finanțare din partea UE – al treilea acord de parteneriat cu UE, aflat în prezent în pregătire. Așa cum a fost și în cazul Programului Operațional Infrastructură Mare, elaborarea și aprobarea Planului National de Prevenire și Management al Deșeurilor din 2017 a reprezentat o conditionalitate ex-ante impusa de Comisie. Din pacate, conditionalitatea nu implică deocamdată și implementarea/atingerea țintelor din plan, așa cum nici aplicarea legislației în domeniu nu este vizată, ci doar transpunerea directivelor.

Din păcate, în domeniul protectiei mediului si nu numai, România acționează mereu reactiv, după ce Comisia anunță o procedură de infringement, termenele sunt mereu depășite. Și vorbim aici doar de adoptarea legislației, nu de aplicarea ei, unde este o alta mare problemă.

Pachetul economiei circulare oferă toate premisele ca orice stat membru să poată atinge performanțe, să inceapă tranzitia pentru o dezvoltare sustenabila. Desi in mediul privat se fac eforturi pentru aceasta tranzitie atata timp cat ele nu vor fi sustinute de o legislatie corespunzatoare si de sprijinul autoritatilor publice nu vom vedea prea curand o performanta nationala in aceasta directie.

Autor: Alexandra C. Ghenea

Sursa: ec. europa.eu

Comisia Europeană a publicat în data de 7 iunie 2021 un document-ghid – „Orientările Comisiei privind produsele din plastic de unică folosință în conformitate cu Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (2021/C 216/01)”. Ghidul aduce o serie de clarificări legate de produsele de plastic de unică folosință (SUP) care se supun acestei Directive.

Pornind de la definițiile unor materiale din care sunt realizate produsele din plastic, precum și de la etapele și reacțiile prin care trec aceste materiale în procesul fabricației produselor din plastic sau care au în compoziție plastic, ghidul ajută la o mai bună înțelegere a criteriilor privind încadrarea unui produs în categoria SUP (single use plastics).

În ghid sunt exemplificate materiale și produse care intră sub incidența Directivei SUP în funcție de criterii cum ar fi metoda de extracție  („polimer natural” versus „substanță prezentă în natură”), tipul de polimerizare (polimerizare  care a avut loc în natură sau este rezultatul unui proces industrial care implică organisme vii), substanțele nemodificate chimic în procesul de producție etc.

Astfel, sunt menționate materialele a căror încadrare în SUP a generat neclarități sau interpretări, cum ar fi: celuloza și lignina extrase din lemn și amidonul de porumb obținut prin măcinare umedă, celuloza regenerată (în special sub formă de viscoză, lyocell și film celulozic) sau hârtia rezultată în urma procesului de fabricare a celulozei.

Un alt criteriu care a creat interpretări diferite (conținutul de plastic al unui produs de unică folosință) este clarificat: întrucât Directiva SUP nu prevede niciun prag minim pentru conținutul de plastic al unui produs de unică folosință, pentru încadrarea acestuia în definiția produsului din plastic de unică folosință trebuie aplicată o evaluare calitativă.

Sunt analizate, de asemenea, produsele de unică folosință realizate din mai multe straturi pe bază de hârtie și carton, cu sau fără înveliș din plastic, prezența acestui strat fiind elementul care face ca aceste produse să intre în domeniul de aplicare al directivei. Similar, cutiile de carton pentru băuturi compuse din hârtie, plastic și, în unele cazuri, aluminiu, sunt ambalaje compozite pentru băuturi, care sunt incluse în mod explicit în domeniul de aplicare al Directivei SUP.

Un criteriu important este durata de viață funcțională preconizată a produsului – dacă acesta este destinat și proiectat pentru a fi utilizat de mai multe ori înainte de eliminarea finală, fără să-și piardă funcționalitatea, capacitatea fizică sau calitatea, precum și dacă, de regulă, consumatorii îl consideră, îl percep și îl utilizează ca pe un produs reutilizabil.

Alte criterii menționate în ghid: posibilitatea de reumplere și caracterul reutilizabil al produsului.

Și în cazul recipientelor pentru alimente și a recipientelor pentru băuturi sunt analizate criteriile de încadrare în SUP (ex. dimensiune, volum, porții pentru o singură persoană) și indicatorii relevanți în acest sens. În cazul pachetelor și foliilor, chiar dacă directiva nu prevede criterii specifice, dar având în vedere obiectivul directivei de a preveni aruncarea articolelor din plastic de unică folosință ca deșeuri în mediul înconjurător (iar pachetele și foliile sunt printre obiectele cel mai des aruncate ca deșeuri), este oportun să se aplice o abordare consecventă cu cea aplicată în cazul recipientelor pentru băuturi (3 litri).

Ghidul oferă exemple ilustrative de dopuri și capace pentru recipientele și sticlele pentru băuturi din plastic de unică folosință, precum și de capace pentru pahare pentru băuturi din plastic de unică folosință și precizează dacă sunt considerate incluse sau excluse din domeniul de aplicare al directivei SUP.

În document sunt aduse, totodată, și clarificări legate de diferențierea între anumite categorii (conexe) de produse (ex. în unele cazuri, forma ambalajului poate cauza îndoieli dacă produsul este recipient pentru alimente sau recipient pentru băuturi sau chiar alt tip de ambalaj reglementat de directivă). Sunt exemplificate cazurile unor băuturi cum ar fi laptele sau alimente ca supele, iaurturile (cu excepția cazului în care acestea sunt de băut) și piureurile de fructe, dar și altor produse în formă lichidă. La fel, diferențierea între recipientele pentru alimente și pachetele și foliile ar trebui să se bazeze pe rigiditatea recipientului, sau diferențierea între farfurii și recipientele pentru alimente (servirea alimentului sau doar conținerea lui).

Alte categorii detaliate în ghid sunt: pungile de transport din plastic subțire, bețișoarele pentru urechi, baloanele și bețele care se atașează baloanelor, absorbantele, tampoanele igienice și aplicatoarele de tampoane, șervețelele umede.

**

Conform normelor UE din 2019 privind materialele plastice de unică folosință, până la data de 3 iulie a acestui an, statele membre trebuie să se asigure că anumite produse din plastic de unică folosință nu mai sunt introduse pe piața UE.

Acestea sunt produse pentru care există deja alternative pe piata, din diverse materiale: tacâmuri, bețisoare de bumbac, farfurii, paie, palete pentru cafea, bastoane pentru baloane, precum și unele produse din polistiren expandat (recipiente pentru alimente și băuturi) și toate produse din plastic oxo-degradabil.

Pentru alte produse din plastic, cum ar fi uneltele de pescuit, pungi de plastic de unică folosință, sticle, recipiente pentru băuturi și alimente pentru consum imediat, pachete și ambalaje, filtre pentru tutun, obiecte sanitare și șervețele umede, se aplică diferite măsuri. Acestea includ limitarea utilizării acestora, reducerea consumului și prevenirea aruncării la gunoi prin măsuri de etichetare, scheme extinse de responsabilitate a producătorului (principiul „poluatorul plătește ”), campanii de sensibilizare și măsuri de proiectare a produselor.

 ***

Ghidul aduce și clarificări legate de relația și modul de aplicare a Directivelor (UE) 2019/904 (SUP) și Directiva 94/62/CE (ambalaje): produsele din plastic de unică folosință reglementate de Directiva privind materialele plastice de unică folosință și care sunt considerate și ambalaje trebuie să respecte cerințele prevăzute de ambele directive. În cazul unui conflict între cele două directive, prevalează Directiva privind materialele plastice de unică folosință. Pe de altă parte, potrivit ghidului, produsele din plastic de unică folosință care nu constituie ambalaje fac obiectul cerințelor Directivei privind materialele plastice de unică folosință, chiar dacă pot avea funcționalități sau proprietăți similare cu cele ale ambalajului.

Includerea acestor articole în domeniul de aplicare a Directivei SUP previne și reduce impactul anumitor produse de consum cu circulație rapidă, fabricate în întregime sau parțial din plastic, care sunt susceptibile de a deveni deșeuri care prezintă riscuri în special pentru ecosistemele marine, biodiversitate și sănătatea umană. În acest fel se promovează tranziția către o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, care acordă prioritate produselor reutilizabile și sistemelor de reutilizare sustenabile și netoxice, mai degrabă decât produselor de unică folosință, având ca scop în primul rând reducerea cantității de deșeuri generate.

Totodată, transpunerea armonizată în legislația națională este importantă pentru buna funcționare a pieței europene în ceea ce privește produsele reglementate de aceste legi.