Vizita Ecoteca – Cum functioneaza stația de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzău

Acum cateva zile am fost in vizita la Statia de epurare a apelor uzate a Municipiului Buzau.

Localizata in partea de Sud-Est a orasului, langa Raul Buzau, statia a fost proiectata sa deserveasca 235 000 de locuitori (671l/s). In prezent deserveste 135 000 de locuitori. (potrivit ultimului recensamant din 2011 Buzaul are o populatie de 115 494 locuitori.)

Aceasta are la baza tehnologia conventionala de epurare cu namol activ. Procesul de tratare cuprinde: pretratare, tratare primară şi tratare biologică.

Statia a fost pusa in functiune in anul 1965 (linia de epurare veche), respectiv 1985 (linia de epurare noua), functiona la un debit mediu de 640 l/sec, avea o treapta de epurare mecanica si doua trepte de epurare biologica iar eficienta era:

  • pentru substante organice (CCO-Cr): 51-54%
  • pentru CBO5 (continutul biochimic de oxigen dizolvat dupa 5 zile): 53-54%
  • pentru suspensii: 50-55% (Materiile totale in suspensie (MTS) reprezinta substantele insolubile din apa uzata care se pot separa prin filtrare, centrifugare sau sedimentare (cu dimensiuni de max. 2 mm))

In perioada 2004-2010 statia a fost modernizata prin programul ISPA. Modernizarea staţiei a cuprins:

  • reabilitarea structurilor existente şi construirea unor structuri noi;
  • înlocuirea tuturor echipamentelor mecanice şi electrice;
  • întroducerea unui sistem de monitorizare şi control al operarii staţiei – SCADA;
  • tratarea şi deshidratarea nămolului;
  • producerea de energie electrică şi termică prin cogenerare – utilizând biogazul rezultat în procesul de fermentare a nămolului;
  • laborator nou, utilat complet.

Cum functioneaza pe scurt, statia de epurare

  1. Reteaua de canalizare a Buzaului este realizata in sistem mixt:
  • In zonele de locuinte exista o retea unitara, atat pentru ape uzate menajere, cat si pentru ape pluviale
  • In zona industriala, in partea de sud, exista 2 retele pentru ape uzate menajere: una pentru ape uzate menajere si industriale pre-epurate, cealalta pentru ape conventional curate si ape pluviale.

Orasul dispune de 4 colectoare principale, construite in sistem unitar. Acesta se formeaza in partea de N-V a municipiului si se termina in partea de S-E.

Apele menajere, pluviale si cele industriale pre-epurate sunt pompate in statia de epurare si trec in prima etapa printr-un camin de colectare prevazut cu o sita care retine deseurile voluminoase care ajung in canalizare.

  1. Treapta de epurare mecanica:

    Gratare rare

  • Intrare apa uzata menajera (denumita influent)
  • Degrosisare (din caminul de colectare apa este pompata prin niste gratare rare care retin suspensiile si corpurile plutitoare)
  • Deznisipare si separare grasimi (statia are 2 deznisipatoare/separatoare de grasimi rectangulare)
  • Decantare primara

Deznisipatorul statiei de epurare inainte de reabilitare. Sursa foto: Compania de Apa Buzau

Deznisipatorul/separatorul grasimi al statiei de epurare dupa modernizarea statiei

  1. Treapta de epurare biologica:
  • Denitrificare
  • Nitrificare
  • Decantare secundara
  • Evacuare apa epurata

In bazinele componente ale treptei biologice, substantele organice sunt eliminate cu ajutorul unor microorganisme specializate.

Apa ajunge in mai multe bazine de decantare secundare; aici in urma mai multor procese de decantare este separata apa epurata de namol.

Bazin decantare secundar folosit in perioadele cu ploi abundente

4. Treapta de tratare a namolului

  • Colectare namol primar si secundar
  • Ingrosare dinamica namol (se realizeaza in cadrul unui ingrosator static de namol)
  • Incalzire si recirculare namol
  • Fermentare namol (se realizeaza in 2 fermentatoare mezofilice -2 metatancuri (recipiente cilindrice imense, din beton armat cu volum 2 X 4000 mc in care are loc fermentarea namolului, datorata unor bacterii anaerobe (cele care nu folosesc oxigen în procesele lor metabolice), a caror actiune este optima la temperatura de cca 33˚C; ulterior namolul digerat este stocat in 2 rezervoare)
  • Stocare biogaz
  • Deshidratare mecanica namol (se realizeaza in 2 instalatii de deshidratare namol prin centrifugare – Namolul rezultat in urma centrifugarii are o concentratie de materie solida uscata de minimum 25%. Instalatiile de deshidratare si tratare functioneaza fara intrerupere)
  • Centrala de cogenerare

Bazin de stocare temporara namol

Namol deshidratat

In general namolul poate fi stocat in incinta statiei de epurare timp de cateva luni. In urma analizelor de laborator se decide ulterior daca namolul poate fi imprastiat pe terenurile agricole sau trebuie eliminat prin depozitare (fiindca depaseste concentratiile maxime de metale grele admise pentru a fi utilizat in agricultura).

Biogazul rezultat din fermentarea namolului este stocat intr-un rezervor de biogaz, nou (un recipient cilindric din beton armat, cu volumul de 1000 mc numit gazometru). Langa rezervorul de biogaz este instalat un echipament pentru arderea gazului in exces iar pentru transferul biogazului catre cogenerator a fost construita o mica incapere unde sunt instalate compresoarele de biogaz.

In unitatea de cogenerare se produce energie electrica si termica utilizand biogazul. Energia produsa este utilizata intern in cadrul statiei de epurare; pe perioada verii statia de epurare reuseste sa fie independenta energetic de sistemul de termoficare a orasului.

Metatancuri mezofilice unde are loc fermentarea namolului

Gazometru – aici este stocat biogazul inainte de a fi transferat catre centrala de cogenerare.            Sursa foto: Compania de Apa Buzau

Dupa toate procesele de mai sus, apa epurata (numita efluent) ajunge in ultimul bazin de colectare de unde este ulterior deversata in raul Buzau.

Sursa foto: Compania de Apa Buzau

Raul Buzau

Mai multe informatii despre statia de epurare gasiti aici.

Multumim Asociatiei Parteneriat pentru Proiecte si Fonduri Europene (APFE), conducerii si personalului statiei de epurare pentru organizarea vizitei si furnizarea tuturor informatiilor relevante despre functionarea statiei de epurare!

Desi pare un loc destul de neprietenos, consideram ca oricine ar trebui sa viteze o statie de epurare pentru a constientiza efectul deseurilor „nevazute” care ajung in canalizari si ulterior in statiile de sortare, de la grasimi, uleiuri pana la deseuri reciclabile, nereciclabile, obiecte voluminoase care nu provoaca doar pagube semnificative acestor instalatii de tratare ci afecteaza poate mai rau mediul inconjurator decat „deseurile vizibile”, aruncate la suprafata.

Totodata, este un bun exercitiu pentru a observa eforturile care se fac pentru a reduce efectele nocive ale acestor deseuri si pentru a le neutraliza si reintoarce intr-o forma sau alta in circuitul economic.

Pentru mai multe informatii legate de pagubele provocate de grasimi si alte deseuri care ajung in canalizari si implicit in statiile de epurare puteti citi articolul Deseurile nevazute – Razboiul oraselor cu grasimile din canalizari.

Pentru a reduce poluarea cu gaz metan (sau „clasicul” miros de canalizare) in incinta statiei de epurare au fost plantati numerosi pomi.

Cum sunt cheltuiți banii pentru mediu în România

Pixabay

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/gunoi-mediu-inconjurator-natur%c4%83-1622130/

V-ați întrebat vreodată cum sunt cheltuiți banii pentru mediul înconjurător în România? Sunt acești bani cheltuiți eficient, cu rezultate vizibile? Știți ce drepturi, îndatoriri și pârghii legale avem noi, cetățenii, ONG-urile sau companiile pentru a putea influența felul în care sunt cheltuiți acești bani? Dacă ați răspuns ”nu/nu știu” la cel puțin una din întrebări, acest articol vă poate ajuta să vă clarificați câteva nelămuriri.

Protecția mediului nu este doar un drept fundamental al cetățenilor români, ci și una din îndatoririle acestora. De ce are așa o importanță în ceea ce ne privește? Pentru că între mediul în care trăim și calitatea vieții, sănătatea și bunăstarea noastră, este o legătură directă. Numai că, în ultimii ani, constatăm o înrăutățire a factorilor de mediu: poluare, spații verzi din ce în ce mai puține, dispariții de păduri, deșeuri tot mai multe, abandonate atât în localități, cât și în natură, sau multe alte aspecte care ne deranjează, ne fac rău și pe care am vrea să le știm rezolvate.

Întrebarea firească pe care ne-o punem este: cine trebuie să se ocupe de mediu și cum putem verifica dacă protecția mediului se desfășoară eficient în România? Pentru a avea o imagine cât mai corectă a situației, ar trebui să urmărim câteva aspecte:

  1. Ce prevede legislația în privința protecției mediului?
  2. Care e situația reală (ce spun statisticile din rapoartele oficiale)?
  3. Ce se poate îmbunătăți?

Protecția mediului – reglementări legale:

Potrivit Constituției României:

”Art. 35 – Dreptul la mediu sănătos

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

Art. 135 – Economia

(2) Statul trebuie să asigure:

e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.”

***

Potrivit Art. 1 din OUG 195/2005 privind protecția mediului:

(2) Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.”

Între principiile şi elementele strategice ce stau la baza OUG 95/2005 (Art. 3) menționăm:

”f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;

h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu.”

Tot în OUG 95/2005 se prevede că:

”Art. 4 – Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:

b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;

f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;

l) menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;

p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul.”

Art. 6 – (1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.”

Sursa: http://www-old.anpm.ro/upload/217086_RSM 2020.pdf

Sursa: http://www-old.anpm.ro/upload/217086_RSM 2020.pdf

Protecția mediului – în cifre (perioada 2010-2020):

Potrivit Raportului_privind_Starea_Mediului_in_Romania_2020, preocuparea la nivelul autorităților privind această componentă importantă care ne afectează direct viața și sănătatea se observă din evoluția cheltuielilor pentru protecția mediului în ultimii 11 ani.

Cheltuielile pentru protecția mediului se fac din Fondul pentru Mediu, iar de gestionarea acestui fond se ocupă Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM). Așa cum se precizează pe site-ul instituției AFM, aceasta ”gestionează programe finanţate din fonduri naţionale şi este finanţată integral din venituri proprii şi răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu. Administraţia Fondului pentru Mediu susţine finanţarea pentru 26 categorii de proiecte şi programe naţionale în vederea dezvoltării durabile a României.”

Defalcarea pe programe a cheltuielilor cu protecția mediului se poate observa în tabelul de mai jos (am selectat câteva categorii de cheltuieli din raportul mai sus menționat, păstrând numărul curent din tabelul de referință):

Extras din: http://www-old.anpm.ro/upload/217086_RSM 2020.pdf

Extras din: http://www-old.anpm.ro/upload/217086_RSM 2020.pdf

Ce ne arată statisticile de mai sus:

  1. Deși aproape că nu există localitate în România ai cărei locuitori să fie mulțumiți de gestionarea deșeurilor în comunitatea lor, suma alocată susținerii acestui program reprezintă doar 0,42% din suma totală a fondului de mediu disponibil în anul 2020, după ce 7 ani la rând suma alocată a fost 0 lei. Statistica ne demonstrează că acest program nu a fost pe lista de priorități ale AFM în ultimii 8 ani. Nici în prezent nu figurează pe lista Programelor în derulare sau Programelor în dezbatere/pregătire de lansare ale Administratiei_Fondului_pentru_Mediu.
  2. Conservarea biodiversității și administrarea ariilor naturale protejate: 0 lei în ultimii 5 ani
  3. Educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului: 0 lei în ultimii 5 ani.
  4. Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în mediul urban: 0 lei în ultimii 2 ani.
  5. Împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor: sume din ce în ce mai modeste alocate (în 2020 s-a alocat doar 0,65% din fondul de mediu).

În schimb, programul ”Rabla” (poziția 13 din tabelul de mai sus) a avut în permanență ponderea majoritară a sumelor alocate din fondul pentru mediu al României pentru programe destinate mediului (72% în anul 2019 și 43% în 2020). Iar pentru ”Rabla 2021” s-a alocat suma_record de 1,24 miliarde lei.

Și, deși programul ”Rabla” a avut cea mai mare cotă a alocărilor din fondul pentru mediu, nu a reușit nici să reducă traficul auto din marile orașe, nici să oprească achiziția în ritm mai accelerat a mașinilor rulate. De exemplu, în anul_2019, 73% din autoturismele înmatriculate erau rulate și doar 27% mașini noi. Iar în primele_6_luni_din_anul_2021, autoturismele noi achiziționate au avut o scădere generală de 3,9% față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce achiziția de autoturisme rulate a crescut cu 10%. De altfel, impactul pozitiv de mediu al acestui program nu a fost niciodată calculat și e incert (dacă el există).

Pe de altă parte, industria_auto reprezintă cea mai mare industrie din România și una din principalele forțe economice ale țării, având o contribuţie de 14% în PIB şi de 26% în exporturi, deci este firesc să fie susținută masiv de stat.

Problema nu e că se încurajează scoaterea de pe piață a mașinilor poluante foarte vechi și vechi, ci faptul că ”Rabla” a ajuns să consume cea mai mare parte a sumelor destinate protecției mediului, în condițiile în care și așa aceste sume sunt mici – România se află pe penultimul_loc_din_Europa la cheltuielile naționale destinate protecției mediului, cu o pondere de 0,8% din PIB, față de media europeană de 2%.

Dar ceea ce pare a fi ignorat complet de către decidenții alocării fondului pentru mediu este consultarea publică privind prioritizarea programelor destinate mediului, practic, încălcând dreptul garantat al cetățenilor la elaborarea planurilor și programelor de mediu, așa cum prevede OUG 95/2005:

”Art. 5 – Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:

c) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor.”

***

Am făcut referire la acest aspect deoarece în spațiul public au apărut, de ani de zile, o mulțime de solicitări ale societății civile pentru implicarea sporită a autorităților statului în fiecare din programele de mai sus. În ciuda acestor solicitări, programele de mediu menționate fie nu beneficiază deloc de fonduri, fie le sunt alocate sume total insuficiente. Deci interes și preocupare există atât din partea cetățenilor, cât și a unor asociații și fundații care fac eforturi deosebite pentru a suplini această nevoie stringentă de protejare a mediului.

Protecția mediului – ce se poate îmbunătăți?

  • În primul rând comunicarea și dialogul cu toți actorii interesați să participe, să se implice în vreun fel în programele de protecție a mediului.
  • Apoi, diversificarea surselor de finanțare (incluzând sursele de finanțare externă), pentru completarea sumelor care nu acoperă nici pe departe necesarul de finanțare al acestui domeniu.
  • Și, poate cel mai important: asigurarea unui echilibru în alocările din fondul de mediu, în mod just și echitabil, proporțional cu nevoile comunității.

Un exemplu în acest sens ar putea fi utilizarea sumelor colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deșeurilor exclusiv pentru proiecte în domeniul deșeurilor (cum ar fi programele ”Gestionarea deșeurilor” sau ”Educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului” /pentru componenta deșeuri), așa cum prevede și Planul_National_de_Gestionare_a_Deseurilor (pct. 18 de la pag. 204 din document).

În plus, să nu uităm că instrumentele economice, aplicate corect, pot rezolva o mulțime de probleme cu care se confruntă în prezent țara noastră (deșeuri necolectate separat sau pre-colectate separat incorect, rată foarte mică de reciclare/valorificare – 11,5%, rată foarte mare de depozitare – peste 70% etc.).

”Obiectivul instrumentelor economice este acela de a încuraja schimbarea comportamentului în scopul unei gestionări corespunzătoare a deșeurilor, prietenoasă cu mediul. Aceasta se poate realiza fie prin stimularea comportamentului/activității dorite (de exemplu prin acordarea de subvenții pentru anumite investiții), fie prin creșterea costurilor comportamentului/activității nedorite (taxe aplicate pentru anumite produse, taxa de depozitare).” (Planul_National_de_Gestionare_a_Deseurilor, detalii la pag. 314).