Depozitele de deșeuri – o problemă acută

Impactul de mediu datorat depozitelor de deșeuri menajere municipale este tratat cu o atenție specială, toate țările membre ale Uniunii Europene fiind în plin proces de implementare a Directivei_31/99/EC privind depozitarea deșeurilor în Uniunea Europeană.

Legislația națională, care transpune cerințele UE, acordă atenție managementului integrat al deșeurilor și măsurilor de control al depozitelor de deșeuri municipale, de la proiectare, operare, închidere și reabilitare.

În România, prin HG 349/2005, s-a stabilit obligativitatea închiderii depozitelor de deșeuri neconforme amplasate în arii urbane începând cu luna iulie 2009. Problema gestionării deșeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creșterii cantității și diversității acestora, precum și a impactului lor negativ, tot mai pronunțat, asupra mediului înconjurător.

În România, depozitarea rămâne principala opțiune de eliminare a deșeurilor municipale. Deși ponderea deșeurilor depozitate în totalul deșeurilor municipale generate a scăzut de-a lungul timpului, aceasta se menține la un nivel foarte ridicat (peste 70% în 2017, conform European_Environment_Agency, față de peste 99% în 2006). Însă fără măsuri urgente de deviere a deșeurilor care ajung la gropile de gunoi, nu vom putea atinge ținta de 10% până în anul 2035 stabilită pentru țările Uniunii Europene.

În plus, multe din depozitele de deșeuri municipale sunt neconforme și datează încă din anii 1970-1980.

Mai multe detalii găsiți în studiul_de_caz_privind_inchiderea_depozitului_de_deseuri_Medias .

În categoria depozite de deșeuri | Etichete | Lasă un comentariu

Depozitele de deșeuri – pe scurt

Depozitele de deșeuri sunt locuri special amenajate pentru stocarea deșeurilor nereciclabile. Un depozit este definit ca orice loc pentru eliminarea finală a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran.

În funcție de deșeurile admise la depozitare, depozitele de deșeuri sunt împărțite în trei categorii conform HG 349/2005:
• depozite pentru deșeurile periculoase
• depozite pentru deșeurile nepericuloase
• depozite pentru deșeurile inerte (deșeuri care nu se descompun).

Proiectarea corectă a unui depozit de deșeuri se realizează în funcție de o serie de factori precum:
• cantitatea și natura deșeurilor ce urmează să fie depozitate
• caracteristicile amplasamentului
• posibilitatea de reabilitare și utilizare ulterioară a terenului

După ce cantitățile de deșeuri depozitate ating capacitatea depozitului, acesta trebuie închis, printr-o metodologie foarte bine definită.
Închiderea depozitelor de deșeuri are un rol foarte important pentru a proteja atât mediul înconjurător, cât și oamenii.

Foto: Pixabay

În categoria depozite de deșeuri | Etichete | Lasă un comentariu

Raportul european „No time to waste” – Cum amână statele membre UE țintele privind gestionarea deșeurilor

În 2018, doar 30% și 17% din deșeurile menajere din UE au fost reciclate și, respectiv, compostate, în timp ce 28% au fost incinerate și 24% depozitate.

Într-un efort de a îmbunătăți cadrul de reglementare și de a crea stimulente pentru a face economia Europei mai circulară, UE a adoptat un pachet legislativ în mai 2018. Acesta a constat din patru directive separate care conțin măsuri pentru refolosirea și reciclarea fluxurilor cheie de deșeuri, pentru consolidarea  sistemelor de responsabilitate extinsă a producătorului, reducerea depozitelor de deșeuri și promovarea adoptării stimulentelor economice care să conducă la punerea în aplicare a ierarhiei deșeurilor, inclusiv taxe de incinerare și depozitare.

No time to waste

În acest context Ecoteca a realizat impreuna cu Biroul European de Mediu (EEB) și avocații de la Client Earth raportul No time to waste, care analizează transpunerea directivelor europene referitoare la managementul deșeurilor în legislația națională a statelor membre, oferind în același timp și bune practici legislative care să le ajute în acest proces.

3 directive: deșeuri (Waste Fremework Directive – Directive (EU) 2018/851), ambalaje (Packaging and Packaging Waste Directive – Directive (EU) 2018/852) și directiva referitoare la gropile de gunoi (Landfill Directive – Directive (EU) 2018/850) au avut ca temen de transpunere în legislația națională 5 iulie 2020. Cele 3 directive impun ținte noi și ambițioase pe deșeuri statelor membre, dintre care amintim referitor la reciclare:

2025 2030 2035
Gradul de reciclare pentru deșeurile menajere 55% 60% 65%
Gradul de reciclare pentru toate ambalajele 65% 70%
Plastic 50% 55%
Lemn 25% 30%
Metale feroase 70% 80%
Aluminiu 50% 60%
Sticlă 70% 75%
§  Hârtie si carton 75% 85%

În plus, din 2023 se introduce colectarea separată pentru bio-deșeuri, din 2025 colectarea separtă a textilelor, până în 2030 depozitarea la groapă trebuie menținută sub 10% din totalul deșeurilor generate. Alte ținte și obligații se referă la Responsabilitatea Extinsă a Producătorului (EPR).

Pentru redactarea raportului, s-au transmis scrisori  tuturor țărilor member prin care s-au cerut informații referitoare la stadiul transpunerii directivelor referitoare la deșeuri, inclusiv adaptarea Planurilor Naționale de Prevenire și Management al Deșeurilor. Din cele 16 răspunsuri primite, nicio țară membră nu a respectat termenul de transpunere, deși toate au făcut pași concreți spre adaptarea legislației.

Evident, așa cum este și cazul României, adoptarea noii legislații nu reprezintă și implementarea măsurilor concrete, așa cum a fost cazul pentu legea risipei alimentare din ultimii 5 ani sau adoptarea sistemului depozit, care se lasă încă așteptate.

Motivele întârzierii pentru adoptarea legislației sunt nejustificate, majoritatea invocând Pandemia provocată de COVID-19, deși tările membre au avut destul timp până în această primăvară pentru a lua măsurile necesare.

Există totuși și bune practici, așa cum este cazul Irlandei care la începutul lunii septembrie a finalizat procesul transpunerii si a publicat noul plan național de prevenire si cel de management al deșeurilor, cu măsuri care le depășesc pe cele impuse de UE. Noul guvern de la Dublin a adoptat priorități clare în domeniul protecției mediului care pot fi replicate de orice stat membru, dacă există vointă politică.

A doua parte a raportului pune în evidență aspecte esențiale care afectează buna transpunere a legislației, cu informații si exemple care pornesc de la concentrarea pe prevenire a generării deșeurilor, la colectarea separată și până la schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor în diferite domenii.

Printre exemplele de bune practici, recomandăm pe cele din

  • UK referitoare la zero waste și risipa alimentară,
  • strategia de economie circulară a Franței și legea anti-deșeuri din 2020,
  • Planul de Prevenire a deșeurilor din Irlanda și monitorizarea implementării lui cu rapoarte anuale,
  • sistemul depozit (DRS) din Lituania.

Raportul poate fi văzut ca o imagine de ansamblu a legislației țărilor europene și a UE în ceea ce privește problematica deșeurilor, cu bune și cu rele, dar poate fi și folosit de țările care doresc să își imbunătățească legislația și să se folosească de experiențele altor țări europene.

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Biroul European de Mediu (EEB) este cea mai mare rețea de organizații cetățenești de mediu din Europa. În prezent, este alcătuit din peste 160 de organizații membre din peste 35 de țări (toate statele membre ale UE plus unele țări în curs de aderare și țările învecinate), inclusiv un număr tot mai mare de rețele europene și care reprezintă aproximativ 30 de milioane de membri și susținători individuali.

EEB abordează cele mai presante probleme de mediu ale Europei prin stabilirea agendei, monitorizarea, consilierea și influențarea modului în care UE tratează aceste probleme.

Acestea includ probleme precum schimbările climatice, biodiversitatea, economia circulară, aerul, apa, solul, poluarea chimică, precum și politicile privind industria, energia, agricultura, proiectarea produselor și prevenirea deșeurilor, printre altele. Sunt, de asemenea, activi în probleme globale, cum ar fi dezvoltarea durabilă, buna guvernare, democrația participativă și statul de drept în Europa și nu numai.

Ecoteca este membru EEB din anul 2017.

ClientEarth este o organizație caritabilă de drept de mediu, cu sedii în Londra, Bruxelles, Varșovia, Berlin și Beijing. A fost fondată în 2008 de James Thornton. În calitate de avocați și experți în mediu, ei folosesc legea pentru a cere guvernelor și companiilor „să dea socoteală” cu privire la schimbărilor climatice, pierderea naturii și poluării.

În categoria Uncategorized | Lasă un comentariu