Sistemul garanție depozit – Croația și Norvegia

Sistemul de garanție depozit din Croația este puțin diferit de cele despre care am scris deja (Olanda, Germania, Lituania, Estonia) – clienților nu le este percepută o garanție atunci când cumpără băuturi, însă primesc o recompensă atunci când returnează ambalajele goale. Pentru sticlele din sticlă, plastic sau PET de apă, băuturi răcoritoare, sucuri și nectaruri, bere, vinuri, lichioruri și lapte (sub 200 ml), consumatorii primesc o recompensă de 0,066 euro (30 de bani).

Înființat în 2006 și îmbunătățit în mai multe rânduri (2015, 2020), sistemul este centralizat – operatorul și administratorul sistemului este Fondul de Protecția și Eficiența Mediului, autoritate a Guvernului.

Producătorul sau importatorul suportă o serie de taxe atunci când plasează un ambalaj pe piață: o taxă pentru eliminarea deșeului, o taxă pentru returnare și una stimulativă. Garanțiile nerăscumpărate rămân la Fondul Guvernamental de Reciclare.

Colectarea este în cea mai mare parte manuală. Comercianții mai mari de 200 mp sunt obligați să primească înapoi ambalajele și să le sorteze după tipul de material (50 flacoane PET în pungi galbene; 100 din aluminiu și/sau oțel cutii în pungi de gri; 40 flacoane din sticlă în saci verzi). Dacă distribuitorul utilizează RVM (reverse vending machines), atunci pot fi folosiți saci mari pentru sticle PET (200) și cutii de conserve (800). Sistemul reprimea aproximativ 90% din ambalaje în anul 2015, iar targetul este de 95% rată de colectare.

Norvegia are o istorie îndelungată legată de returnarea ambalajelor: primele garanții au apărut în 1902, pentru sticlele de bere, și erau echivalentul a 30 de eurocenți. Apoi, în anii 1970 au început să fie utilizate aparatele pentru returnarea sticlelor (RVM) – dozele de aluminiu și metal au avut o garanție de 50 de eurocenți până la sfârșitul secolului XX. În 1999 a fost adoptată legislația pentru sistemul de depozit-garanție și a fost fondat un ONG – de către companiile și organizațiile din industria de băuturi și alimente – care este responsabil pentru sticlele de plastic de unică folosință și de doze.

Sistemul norvegian funcționează în așa fel încât acciza scade odată cu creșterea rentabilității, ceea ce înseamnă, de exemplu, că recuperarea, de către producător, a 90% din doze se traduce printr-o reducere de 90% la acciză. Acest lucru permite prețuri mai mici pentru băuturile acelui producător.

Norvegienii plătesc, în prezent, o garanție de 0,18 euro (87 de bani) pentru ambalajele din metal și plastic de cel mult 0,5 litri; 0,27 euro (1,31 lei) pentru cele mai mari de 0,50 de litri. Din septembrie 2018, garanția pentru ambalajele din sticlă a fost eliminată. În 2019, în Norvegia existau aproximativ 3.700 de aparate pentru recuperarea ambalajelor și 11.000 de puncte de colectare, în cadrul magazinelor mai mici.

Țara a ajuns la o rată de recuperare de 97% la ambalajele din plastic, iar 92% dintre acestea sunt de o calitate atât de bună, încât pot fi refolosite ca sticle pentru băuturi. În unele cazuri, sistemul a folosit aceleași materiale chiar și de 50 de ori.

În timp ce multe țări au mai avut contact cu sisteme de depozit garanție în trecut (și noi ne amintim foarte bine de garanția la sticle de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu), cazul Norvegiei ne arată ce rol important joacă neîntreruperea acestui obicei. Însă Croația vine totuși să sublinieze că sistemul funcționează chiar și fără o istorie îndelungată, iar rezultatele sunt unele remarcabile.

În categoria ambalaje | Etichete , , | Lasă un comentariu

Colectarea separată – cum poate fi implementată cu succes?

Localitatea cu cea mare rată de colectare separată din România este comuna Sălacea (3000 locuitori) din jud. Bihor. Dacă în anul 2017, ratele de colectare și reciclare a deșeurilor erau sub 1%, în prezent rata de colectare separată este de 75%. O performanță posibilă prin implementarea, începând cu anul 2018, a strategiei „Zero Waste pentru Comunități” după un model italian, care presupune colectarea separată din ușă în ușă, pe 5 tipuri de deșeuri.

Dealtfel, Sălacea este singura comunitate din România care și-a îndeplinit țintele de reducere a cantității de deșeuri depozitate la gropile de gunoi prevăzute în toate planurile de după aderarea la UE, ținte care dacă nu vor fi atinse până la sfârșitul anului de toate localitățile din țară, ne vor aduce infringement în acest domeniu, dar și amenzi de 200.000 euro pe zi (Zero_Waste_România).

O altă comună din jud. Bihor – Cociuba Mare (1250 familii) a introdus în 2019 colectarea_separată pe 5 fracții, cu rezultate remarcabile: în numai 1 an, cantitatea de deșeuri menajere a scăzut de 3 ori, comuna își atinge țintele de reciclare și nu plătește penalități.

Am dat 2 exemple de bună practică în colectarea separată din localități mai mici ale României, dar ar fi util să ne inspirăm și din modele din orașe europene.

Conform unui studiu despre sistemele de colectare_separată_din_capitalele_UE, capitala slovenă Ljubljana, cu peste 280.000 locuitori, a fost de 10 ori printre primii 3 top performeri la colectare separată, ceea ce s-a reflectat în nivelul foarte bun al ratei reciclării (cca. 50%). ”Ingredientul” cheie al acestei performanțe a fost introducerea colectării separate din ușă în ușă, în special a deșeurilor biodegradabile (de la bucătărie și din grădină), care au avut cea mai mare contribuție la creșterea imediată a ratelor de reciclare.

Ljubliana a fost declarată Capitala_Verde_a_Europei_în_2016.

***

Cum am putea sintetiza succesul unei bune colectări separate a deșeurilor?

Cel puțin prin câteva soluții care pot fi ușor aplicate de autoritățile locale și de cetățeni, prin bunăvoință și deschiderea spre o colaborare eficientă între primărie, operatorul de salubritate și poliția locală.

Ca primărie: stabilește cadrul și condițiile colectării separate locale (infrastructura), aplică legea și arată cetățenilor cum trebuie să facă (prin ghiduri, pliante și multe întâlniri de informare a cetățenilor).

Ca cetățean:

  • Caută exemple de bune practici din care să te inspiri
  • Începe și colectează separat deșeurile, chiar dacă în orașul sau sectorul tău salubristul colectează aceste deșeuri ”la grămadă” (când vom deveni o masa critică de cetățeni care le colectează separat, salubristul va putea prelua fracțiile în zile diferite – ex. luni hârtia, marți plasticul etc.)
  • Nu aștepta până înveți foarte bine cum să colectezi separat deșeurile: un milion de cetățeni care colectează separat imperfect au un impact pozitiv mult mai mare decât 100 cetățeni care fac asta la perfecțiune!

(va urma)

În categoria colectare separată | Etichete , , | Lasă un comentariu

Colectarea separată a deșeurilor – de ce e importantă?

Primele semnale că deșeurile constituie o problemă pentru omenire au apărut în anii 1970. Metodele de tratare prin depozitare sau incinerare s-au dovedit nesatisfăcătoare, astfel că reciclarea materialelor care pot fi recuperate din deșeuri a devenit un subiect tot mai prezent pe agendele organismelor internaționale. Primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datează din anul 1975, iar la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial.

Însă pentru a asigura un proces de reciclare eficient, este necesară o gestionare corespunzătoare a deșeurilor municipale, în primul rând prin colectarea separată la sursă, proces care scurtează timpul de sortare și tratare a deșeurilor și economisește bani publici.

În România, responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale revine administrațiilor publice locale. Acestea, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator autorizat,  trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.

De ce e important să facem colectare separată?

În primul rând, e important ca activitatea de colectare a deșeurilor să se facă pe bază de contract de salubrizare încheiat cu cetățenii și cu persoanele juridice. Chiar și în anul 2020, în România există localități în care salubrizarea nu este asigurată sau localități unde doar o parte din beneficiarii de salubrizare au contract. În lipsa unui contract, pentru cetățeni nu va exista nici motivația, nici coerciția de a colecta separat deșeurile, acestea urmând să ajungă, aproape întotdeauna, la groapa de gunoi, în apele râurilor sau abandonate pe câmp. Cu alte cuvinte, din start este exclusă premisa colectării separate pentru cei care nu au contract de salubritate.

Gradul mediu de salubrizare în România este  de 88,12% (INSSE și ANPM), în creștere în perioada 2013-2017, cu valori mai bune în mediul urban (96%) față de mediul rural (79%).

Un al 2-lea aspect este cel al calității deșeurilor colectate separat. Cum spuneam și în articolul anterior pe această temă, calitatea necorespunzătoare a deșeurilor colectate separat din România îi determină pe reciclatori să importe deșeuri reciclabile, în timp ce cea mai mare parte a deșeurilor reciclabile generate de români zac în gropile de gunoi, poluând mediul.

Și, în al 3-lea rând, să nu uităm că deșeurile constituie o importantă resursă financiară pentru bugetele primăriilor. Deșeurile colectate separat și sortate sunt apoi valorificate prin reciclare și compostare, sumele obținute din valorificare putând ajunge până la 1500 de lei pe tonă. Aceste sume intră în bugetul autorităților locale sub formă de venituri, contribuind, alături de taxele de salubritate încasate de la cetățeni și companii, la susținerea sistemului de colectare separată. Dacă aceste deșeuri nu se reciclează ci sunt trimise la groapa de gunoi, în loc să genereze venituri, generează cheltuieli (80 lei/tonă taxă de depozitare).

Exemplu de bună practică:

În orașul Târgu_Lăpuș, cu cca. 12.000 locuitori, rata colectării separate la sursă a avut o evoluție foarte bună încă de la implementare: 10% în 2010, 58,54% în 2013, iar în prezent peste 60%. Deșeurile sunt colectate pe 6 fracții: hârtie/carton, sticlă, metal, plastic, biodegradabile și „alte deșeuri” (solide, voluminoase sau haine).

Colectarea separată a adus beneficii financiare importante administrației locale:   „În loc să plătim 4.500 de lei pe zi, pentru transport și depozitare, acum plătim numai un transport pe lună”, declara primarul Mitru Leșe într-un articol din 2018.

Comparând ratele de colectare separată și reciclare ale orașelor Târgu Lăpuș (60%) și București (8%), ne putem imagina ce sume importante pierde Bucureștiul trimițând la gropile de gunoi, deja neîncăpătoare, resurse valoroase.

Dacă unele primării au conștientizat că, introducând din timp colectarea separată a deșeurilor în localitățile lor vor putea să-și atingă mai ușor țintele de reciclare (Târgu Lăpuș din 2010, Sf. Gheorghe din 2009, Zalău din 2008), majoritatea primăriilor au amânat acest lucru până la ultimul termen stabilit de reglementările legale. Potrivit OUG 74/2018, din 1 iulie 2019, în România este obligatorie colectarea separată a deșeurilor pe 4 fracții: plastic/metal, hârtie/carton, sticlă, deșeuri reziduale/amestecate/menajere, iar din 1 ianuarie 2021 va fi obligatorie colectarea separată a biodeșeurilor (conform Legii 181/2020).

(va urma)

În categoria colectare separată | Etichete , , | Lasă un comentariu